Despre decăderea Justiţiei româneşti, despre răfuielile între instituţii pentru Puterea Supremă, se comentează şi peste graniţele ţării. Iată un alt comentariu pe această temă care scoate în evidenţă neregulile mult prea evidente: „S-a dovedit că multe personaje-cheie din parchete și judecătorii aveau/au legături contra naturii cu serviciile secrete, cu lumea interlopă. Multe dosare au fost compromise fie de probele inconsistente, fie de corupție, fie de expunerea prematură în presă a elementelor esențiale…” Sunt doar câteva elemente care arată că ceva nu este în regulă şi că drumul este greşit.

“Justiția a suprapopulat închisorile cu găinari însă a fost extrem de clementă cu marii infractori și de multe ori fie a băgat sub preș marile dosare, fie le-a amânat până și-au pierdut semnificația, fie le-a casat pentru că probele și declarațiile erau inconsistente sau contradictorii. Uneori a fost nevoie să treacă generații pentru a se da o soluție juridică în cazuri de crime împotriva umanității (dosarele Ficior și Vișinescu). Alte dosare la fel de importante au devenit de nejudecat după sutele de intervenții în cutiile cu probe și în declarații (dosarul Revoluției sau al mineriadei din iunie 1990). Chiar și în dosarele recente, mai ales în cele în care sunt prinși puternicii zilei, judecătorii resping de multe ori încadrările procurorilor și stabilesc pedepse simbolice. Justiția a dovedit de nenumărate ori că este bine orientată politic. Că preferă să nu se lege de peștii cei mari (amânarea a devenit o strategie de ocolire a iminentelor sentințe iar condamnarea cu suspendare – o simulare a executării) și că justiția se aplică cu celeritate și duritate doar de la un anumit palier social în jos.

Mare parte din legislație este producția unor perioade revolute, fără relevanță în ziua de azi. A fost creată pentru sistemul totalitar sau pentru protecția și beneficiile urmașilor acestuia. Justiția trebuie reformată, desigur, dar există reformatori capabili și mai presus de orice interes personal/de clan? Reforma justiție trebuie să fie rezultatul unei dezbateri intelectuale pe tema libertăților și obligațiilor însă, într-o România unde acestea sunt distribuite pe criterii de clasă și influență, o asemenea discuție e de neimaginat. Există o zonă de consens intelectual unde să se strângă cu toții, contestatari și decidenți, intelectuali și magistrați, pentru a adopta fie și un set general de principii? Greu de știut. Geografia socială are linii tremurate. În larma generală, pare imposibil de schimbat o vorbă pe înțeles. Și de multe ori, chiar și tăcerea este asurzitoare”, scrie România Liberă  într-o analiză la rece despre Justiţia din România.

Tag-uri: procurorii, justiţie, judecători, avocaţi, dosare, europa liberă, analiză

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Nu se poate ca procurorii – avocații acuzării – să aibă statutul de INAMOVIBILITATE”.

evz.ro

libertatea.ro

rtv.net

wowbiz.ro

b1.ro

cancan.ro

infoactual.ro

unica.ro

fanatik.ro

dcnews.ro

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/08/button-share-14.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/08/button-share-14-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialJustiţie
Despre decăderea Justiţiei româneşti, despre răfuielile între instituţii pentru Puterea Supremă, se comentează şi peste graniţele ţării. Iată un alt comentariu pe această temă care scoate în evidenţă neregulile mult prea evidente: „S-a dovedit că multe personaje-cheie din parchete și judecătorii aveau/au legături contra naturii cu serviciile secrete, cu...

Preluat de la EVZ