Arestarea mareşalului Antonescu şi ieşirea României din războiul împotriva Naţiunilor Unite au fost transformate de regimul comunist în „revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistăşi antiimperialistă”.

România întorcea pe 23 august 1944 armele împotriva Germaniei naziste, în urma arestării mareşalului Ion Antonescu la ordinele Regelui Mihai. Prima aniversare a zilei de 23 august, în 1945, a stat sub semnul grevei regale, ca atare Regele Mihai nu a participat la paradă. Din anul 1948, după abdicarea Regelui, 23 august a devenit zi națională. Partidul Comunist începuse o puternică campanie propagandistică de legitimare, iar sarbătoarea de la 23 august avea un rol central. Se sărbătorea „ziua eliberarii României de către glorioasa armata sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist”, cu defilari ale oamenilor muncii sub portretele lui Marx, Lenin si Stalin.

În prima parte a perioadei comuniste, sărbătoarea de 23 august era eclipsată de 1 mai, Ziua Muncii. În anii ’60 ambele zile erau prilej de mare sărbătoare. Abia în anii ’70 ziua naţională s-a impus ca importanţă.

Insurecţia s-a transformat în revoluţie

Pe măsură ce Partidul Comunist şi regimul lui Nicolae Ceaușescu au început să se detaşeze tot mai mult de Moscova, semnificaţia zilei de 23 august s-a schimbat. „Insurecția armată antifascistă” a devenit “revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă”. Până în 1990, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri ro- şii ale Partidului Comunist şi tricolore, şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători comunişti care, cu timpul, au rămas doar doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Nebunia a început după vizita în Coreea de Nord

Cele mai multe defilări au avut loc pe Bulevardul Aviatorilor. După vizita lui Nicolae Ceauşescu în Coreea de Nord, în 1971, cultul personalităţii acestuia a început să rivalizeze cu al tovară- şului Kim Ir Sen. La defilarea din acel an au participat în jur de 150.000 de oameni, iar în tribuna oficilă s-au aflat peste 1500 de membri de partid şi invitaţi străini.

Zeci de mii de oameni participau la spectacole grandioase, cu coregrafii complicate. După paradă, participanţii serveau mici și bere din belşug. La tonete se mai găseau eugenii şi Pepsi. Toată lumea abandona recuzita pentru paradă şi se repezea să bea şi să mănânce.

Prima serbare de 23 August

Primul 23 august s-a sărbătorit în 1945. În fotografii apar liderii comunişti ai vremii, Gheorghe Gheorghiu Dej, Ştefan Voitec, L.Rădăceanu, Ştefan Nicolau, Mihai Ralea, Lucreţiu Pătrăşcanu, Teohari Georgescu etc., asistând la defilarea trupelor din Piaţa Palatului. Purtau încă joben, frac, redingotă. În curând aveau să treacă la şepci şi costume gen salopetă. Până în 1948, comuniştii nu ascundeau rolul major al Regelui Mihai în lovitura de stat, dar îşi dădeau lor mult mai multă importanţă decât au avut în realitate. „PCR… Acesta a exagerat rolul său la 23 august, ignorând în mare parte rolul regelui care a fost fundamental”, recunoştea Ştefan Andrei, fost ministru de externe sub Ceauşescu.

FOTO: Nicolae și Elena Ceaușescu, la ultima defilare de 23 august

Ultimul 23 August al lui Dej

Pe 23 august 1964 se împlineau 20 de ani de la „eliberarea României de sub jugul fascist“, iar Nicolae Ceauşescu, în calitatea lui de secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, a fost desemnat să organizeze manifestările. Parada militară principală s-a desfăşurat în în Piaţa Aviatorilor. În tribuna principală au luat loc 3.500 de oameni. După sunetul trompetei, generalul Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate, şi generalul Ionel Gheorghe au trecut în revistă trupele care au prezentat onorul. S-au tras 21 de salve de tun. După care a început parada propriu-zisă. În amintirea soldaţilor morţi în cel de-al Doilea Război Mondial, s-au depus coroane la Monumentul Eroilor, la Monumentul de la Academia Militară şi la cimitirele din provincie.

“Două decenii de artă scenică socialistă”

În apropierea Casei Scînteii s-a inaugurat „Expoziţia realizărilor economiei naţionale a RPR”. Dramaturgii au vernisat expoziţia „Două decenii de artă scenică socialistă”. În Parcul Herăstrău s-a deschis expoziţia „Oraşul Bucureşti la a 20-a aniversare a eliberării patriei noastre”, organizată de Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti. La Sala Dalles, Muzeul de Istorie a Partidului a amenajat un spaţiu de 5.000 de metri pătraţi, cu panouri şi vitrine despre activitatea comuniş- tilor până la întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Pe scena Sălii Palatului s-au produs 3.000 de artişti populari, rapsozi, dansatori, instrumentişti, selectaţi dintre cei 700.000 de participanţi la întrecerile artiştilor amatori din ţară. „Scînteia”, ziarul CC al PMR, remarca „în mod deosebit”: corurile întreprinderilor „Republica”, „23 August”, „Direcţia Regională CFR-Bucureşti”, şi Combinatului Siderurgic Hunedoara. Spectacolul s-a încheiat cu cântecul „Glorios partid”, compus de Mircea Neagu.

„Să nu-i îndopăm de mâncare”

Seara, conducerea de partid şi de stat a oferit o recepţie în parcul Palatului Snagov. Gheorghiu-Dej, care avea să moară pe 19 martie 1965, le indicase tovarăşilor săi, într-o şedinţă a Biroului Politic din 29 iunie 1964, să organizeze ceva „mai sobru, cult, inteligent”. Aşa că meniul a fost uşor. „Să nu-i îndopăm de mâncare” propusese el. „Numai un singur lucru să nu dăm voie, să nu se facă baie în bazin”, a mai spus Dej.

FOTO (AGERPRES): Mareșalul și Regele

Arestarea mareşalului Antonescu povestită de Regele Mihai

La jumătatea lunii august 1944 Armata Roşie a ajuns pe Prut. Pe 19 august porneşte ofensiva, iar a doua zi străpunge linia frontului la sud de Iaşi. Gruparea din jurul Palatului care dorea întoarcerea armelor a decis, într-o întâlnire conspirativă care a avut loc la Buftea în 20 august, ca să facă o ultimă încercare de a-l convinge pe Ion Antonescu să scoată România din război pe 26 august. Aveau ca plan de rezervă, în caz de refuz, arestarea mareşalului. Cum lucrurile s-au precipitat, Ion Antonescu a fost chemat la Palatul Regal pe 23 august, la ora 15, sub pretextul unui Consiliu de Coroană. Mareşalul a mers împreună cu numărul doi din guvern, Mihai Antonescu. După două ore de discuţii, Ion Antonescu a refuzat scoaterea României din război.

„Mareșalul a refuzat net”

Ce a urmat a povestit Regele Mihai, în 1991, într-o convorbire cu Mircea Ciobanu: „L-am convocat pe Antonescu după-amiază, pentru ora patru. El a întârziat. Așa proceda de obicei. Mihai Antonescu a venit la timp. I-am primit în salon împreună cu generalul Sănătescu, șeful Casei Militare. Cât timp a durat discuția, un ceas, un ceas și mai bine, am încercat și eu și Sănătescu să-l facem pe Mareșal a înțelege că războiul nu mai poate fi continuat în direcția aceea și că trebuie să procedeze la un grabnic armistițiu. Chiar și Mihai Antonescu a încercat același lucru. Mareșalul a refuzat net”.

„Cum, să plec eu și să las țara pe mâna unui copil?”

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/08/23-august-1945.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/08/23-august-1945-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Arestarea mareşalului Antonescu şi ieşirea României din războiul împotriva Naţiunilor Unite au fost transformate de regimul comunist în „revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistăşi antiimperialistă”. România întorcea pe 23 august 1944 armele împotriva Germaniei naziste, în urma arestării mareşalului Ion Antonescu la ordinele Regelui Mihai. Prima aniversare a zilei...

Preluat de la EVZ