Vă spun de ce nu este un enunț hazardat, doar șocant: vă amintiți declarația fostului premier din Hexagon, Manuel Valls, care în ianuarie 2015 le spunea studenților că “tinerii francezi trebuie să se obișnuiască să trăiască mult timp sub amenințarea atentatelor teroriste”? Mă frământ de atunci să pricep semnificația din spatele celei evidente și am ajuns la concluzia că la acea dată (tocmai fusese carnagiul de la Charlie Hebdo, atacul de la Nisa nu se produsese încă), capii continentului aveau deja “soluția imorală” a UE: ca să nu zgândăre Orientul și mai tare, vor fi pregătiți cu ambulanțe. Cinic? De acord, dar ce a dus aici este de un cinism și mai mare.

Atitudinea liderilor europeni în fața riscului terorismului seamănă cu mentalul unui șofer care urcă la volan după 200 de tărie: se simte invincibil, dar nu e beat pulbere, astfel încât să nu-l mai ajute membrele. Și totuși, trece cu mașina peste o bătrânică. Din culpă. Și în cazul accidentului, și al continentului, fapta a trecut, consecințele există, iar la situația inițială nu se poate reveni. Ar fi ca și când ai încerca să reîntregești un pian în care ai aruncat o grenadă de mână. Când au decis să permită accesul refugiaților în Europa, serviciile de securitate i-au avertizat: dacă într-un milion de oameni deznădăjduiți, alungați de acasă de mizerie, abuzuri și temerea că vor fi uciși se vor strecura 1000 de teroriști, ați pus-o! Veți spune: bine, dar autorii atacurilor din ultimii ani, de când a început ISIS să-și contureze “califatul”, nu erau refugiați recent.

Așa e, dar ați auzit de “conserve”? Cei mai mulți erau lupi singuratici îndoctrinați prin vehicule electronice sau lideri spirituali naturalizați de multă vreme. Și cum se recrutează viitorul terorist? În mediile controlate sută la sută de acești asasini ideologici, copiii nu primesc de ziua lor tort și lego, ci fotografia unei rude ucise de “imperialiști”.

La 10 ani știu să mânuiască o mitralieră, la 14 sunt trimiși la studii în statele acuzate că le-au ucis rudele. Uneori și mai devreme. Primesc de mici, odată cu laptele supt din țâța mamei, ură și dorința de răzbunare, li se inoculează convingerea că va veni vremea să se sacrifice ca să semene teroare printre inamicii țării lui. Sunt programați să asasineze cu bucurie. Cine sunt ei nu se va ști decât în momentul în care vor avea clipa lor de glorie tragică. Până atunci se comportă normal, se pronunță împotriva terorismului, dar nu-și mărturisesc niciodată adevărata simțire. Câte generații de teroriști există? Serviciile de informații știu, noi nu trebuie să aflăm, căci adevărul near putea distruge psihic. Dar liderii europeni au știut-o! Poate nu chiar de la început, după război, când s-au bucurat de forța de muncă ieftină. Dar cu siguranță au aflat-o în ultimii ani, și totuși au permis riscul ca 0,1 la sută dintre refugiați să se răzbune peste 5 sau 10, 15 ani.

Ce au la îndemână ca să-și protejeze populația? Nimic! Pentru monitorizarea non-stop a unei singure persoane active, pe toate căile, este nevoie de 12 agenți. Nu există atâția, deci se ajunge la o loterie – atacurile au arătat că teroriștii erau în altă parte, nu acolo unde erau căutați. Soluția radicală, expulzarea în țările de origine, este exclusă. Până la câte generații să o facă? De ce să pedepsești milioane de musulmani onești pentru 1000 de descreierați? Am auzit următorul argument: deoarece riscul este prea mare, alegi siguranța poporului tău. Nu, nu ține!

rootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Vă spun de ce nu este un enunț hazardat, doar șocant: vă amintiți declarația fostului premier din Hexagon, Manuel Valls, care în ianuarie 2015 le spunea studenților că “tinerii francezi trebuie să se obișnuiască să trăiască mult timp sub amenințarea atentatelor teroriste”? Mă frământ de atunci să pricep semnificația...

Preluat de la EVZ