Lui Creangă îi plăcea să spună prin adunări istoria cu meșterul care i-a promis țăranului un fier de plug sfîrșind prin a se lăuda c-a făcut un sfîrîiac.

Realizat de Ana Maria Roman, interviul a fost promovat de Antena 3 drept o mare lovitură de presă

 În realitate, interviul a fost un fîs, un mare sfîs.

Ce mai încolo și-ncoace, sfîrîiacul lui Creangă oferit telespectatorilor de Antena 3 în locul fierului de plug numit interviul eveniment.

Să mă explic.

Deşi, după fuga din 29 iunie 2006, Omar Hayssam a mai intervenit pe rețelele sociale și telefonic, pentru a lămuri aspecte ale fugii sale din ţară (prima şi cea mai importantă a fost intervenţia de la Sinteza zilei, cu mine invitat permament), totuşi, nu se poate spune că Teroristul nr. 1 al Patriei, cum a fost poreclit de presă Omar Hayssam, a beneficiat, din 2005 pînă acum, timp de 12 ani, aşadar, de un interviu amplu, prin care să-şi prezinte şi punctele sale de vedere.

Strădaniile jurnalistei Ana Maria Roman de a-i smulge un interviu merită toate aprecierile. Fie și pentru că ne-a dat posibilitatea să vedem un Terorist la pensie. Se pune însă cu acest prilej o întrebare legitimă:

De ce nu i s-a permis pînă acum lui Omar Hayssam să-şi expună punctele de vedere asupra întîmplărilor care au făcut din el un personaj al istoriei noastre postdecembriste?

Mă număr printre jurnaliştii postdecembrişti interesaţi în chip deosebit de Cazul Omar Hayssam. Despre Răpirea jurnaliştilor am scris în 2005, pe bază de documente excepţionale (multe de la Procesul de la Bagdad al aşazişilor terorişti din prima răpire), peste 50 de pagini. Prezent seara de seară la Sinteza zilei, de la vremea respectivă, am pus la îndoială în direct varianta Oficială asupra Răpirii.

Am scris mult şi despre fuga lui Hayssam. M-a preocupat şi aducerea lui în ţară, una dintre cele mai spectaculoase Operațiuni ale SRI de după decembrie 1989.

Chiar şi după ce Omar Hayssam a fost uitat de presă, am dat atenție dezvăluirilor făcute de jurnaliştii de investigaţie, cum a fost, de exemplu, cea a lui Mihai Antonescu, prezentată pe cristoiublog. ro de duminică 4 octombrie 2015 sub titlul O ipoteză șocantă despre Răpirea jurnaliștilor în Irak : N-a fost nici o Răpire!

Se înţelege, în aceste condiţii, că, deşi nu mă uit la televiziunile de ştiri, aflînd că Antena 3 va difuza un interviu în exclusivitate cu Omar Hayssam, m-am grăbit să deschid televizorul. Alături de preocuparea mea faţă de Cazul Omar Hayssam (mă pot considera doctor în ce s-a scris despre Caz), m-au îmboldit să urmăresc interviul şi aceste fapte:

1) Omor Hayssam e autorul a trei mari enigme postdecembriste – nici azi dezlegate ca lumea :

a) Răpirea jurnaliştilor din 28 martie 2005. Confruntarea României cu prima şi singura răpire teroristă, dar mai ales aducerea în ţară a jurnaliştilor şi descoperirea vinovatului au dus la creşterea capitalului politic al lui Traian Băsescu peste limitele obişnuite. Ca urmare a acestei creşteri, Traian Băsescu s-a descotorosit de Călin Popescu Tăriceanu şi şi-a pus pecetea pe mari mutaţii în viaţa social-politică a ţării.

b) Fuga lui Hayssam din ţară. Scriam despre acest moment în articolul Traian Băsescu – 10 ani de enigme. Azi: Fuga lui Omar Hayssam din 2006, articol apărut în Evenimentul zilei din 28 aprilie 2015:

„20 iulie 2006. Ceea ce umbla prin Bucureşti doar ca zvon, primit cu surîsuri de neîncredere, e acum ştire oficială, confirmată de la cel mai înalt nivel, al Preşedinţiei Republicii. Omar Hayssam, acuzat de terorism în Afacerea Răpirea jurnaliştilor din 28 martie 2005, a fugit din ţară. Ca urmare, la nivelul instituţiilor de forţă din România momentului are loc Apocalipsa. Demisionează din funcţii, aparent din proprie iniţiativă, după părerea mea, la ordinul lui Traian Băsescu: directorul SRI, Radu Timofte, directorul SIE, Gheorghe Fulga, procurorul general Ilie Botoş, Virgil Ardelean, şeful DGPI, Marcel Sâmpetru, şeful DIICOT.” c) Aducerea lui Omar Hayssam în ţară, pe 19 iulie 2013, ca urmare a unei operaţiuni de excepţie desfăşurată de o task force condusă direct, pe teren, de Florian Coldea, fostul prim-adjunct asumîndu-şi multe operaţiuni şi ca ofiţer de teren.

Deşi s-au scris şi s-au spus camionete de vorbe, nici unul dintre cele trei momente de Spectacol postdecembrist n-a fost desluşit pînă în profunzime. În absenţa documentelor, dar mai ales, a investigaţiilor corecte din partea autorităţilor, despre toate cele trei momente au circulat şi continuă să circule tot felul de fantasmagorii.

2) Pe Ana Maria Roman o urmărisem în ultima vreme avînd la Sinteza zilei intervenţii pertinente și bine documentate din Justiţie. O consideram o bună profesionistă şi îmi spuneam că va reuşi să scoată de la Omar Hayssam multe adevăruri, întreprindere deloc simplă, deoarece Teroristul are marele talent de a bate cîmpii cînd îl întrebi ceva precis.

Obsevasem asta în cadrul intervenţiei telefonice de la Sinteza zilei de pe vremea cînd se găsea în Siria. Toate strădaniile mele de a afla date precise, prin raportarea la ceea ce ştiam, s-au dovedit zadarnice.

Cînd nu spunea nimic, Omar Hayssam manipula cu măiestrie.

Înainte de interviu, Mihai Gâdea a ţinut o predică despre rolul deţinut de Sinteza zilei în dezbaterea cazului Hayssam.

La cele două momente – Răpirea din 2005 şi Fuga din 2006 – am fost seară de seară invitat permanent al Sintezei zilei, combatant pe frontul presei care refuza variantele oficiale despre Omar Hayssam.

Nu m-a mirat că, pe 24 februarie 2017, seara, la Sinteza zilei, Mihai Gâdea n-a zis o vorbă despre mine. Şiretlicul scoaterii din tablou a celor deveniți între timp dușmani ai Poporului îl ştiu de la Stalin.

Mihai Gâdea nu procedează altfel decît Marele Învățător. Face Sinteza zilei din 2005. De atunci a avut și invitaţi aflaţi azi în dizgraţia Trustului. Şi ca şi în cazul lui Stalin, Mihai Gâdea rescrie trecutul emisiunii sale eliminîndu- i din retrospective pe toţi cei care azi sînt duşmani ai săi și ai Postului.

A urmat interviul.

Cu excepţia amănuntului că în Siria a fost arestat într-o vreme şi ca să nu trăncănească despre Traian Băsescu (nu în 2007, cum a zis, ci în 2009, în timpul campaniei), Omar Hayssam n-a destăinuit nimic din ceea ce s-ar putea numi Adevărul despre cele trei Mari Crize postdecembriste.

Cînd n-a bătut cîmpii, Omar Hayssam a minţit cu bună ştiinţă.

Răpirea jurnaliştilor a fost o înscenare teatrală, pusă la cale de el, pentru a putea scoate din ţară nişte bani şi, mai ales, pentru a beneficia de o mediatizare de Salvator necesară contracarării problemelor pe care le avea cu Justiţia. În interviu, Omar Hayssam a zis, fără să clipească măcar, că ziariştii au fost duşi şi răpiţi de Yassin.

Omar Hayssam a minţit şi-n multe alte privinţe.

De la felul în care s-a trecut de la Răpirea teatrală la Răpirea adevărată pînă la felul în care a fost pus în libertate în 2006.

Despre un moment deosebit de important cum a fost şederea în Siria (timp de 7 ani), Omar Hayssam n-a zis decît baliverne.

Eşecul de proporţii al acestui interviu publicitat cu surle şi trîmbiţe îşi are cauza nu numai în felul lunecos al lui Omar Hayssam dar şi în prestaţia reporteriţei Ana Maria Roman:

1. Spre surprinderea mea, Ana Maria Roman n-a depășit, în pregătirea și luarea acestui interviu, nivelul unei fătuce debutante în presă. Nu poți realiza un interviu cu un personaj precum Omar Hayssam dacă nu știi pe de rost, pentru a-l putea opri pe interlocutor să nu mai mintă, toate datele exacte despre cele trei momente ale Cazului. Nu poți veni la un asemenea interviu fără întrebări scrise, care să se refere la lucruri precise pe care tu, reporter, vrei să le deslușești în numele opiniei publice. Ana Maria Roman i-a pus lui Omar Hayssam întrebări gen Ce părere aveți? Explicabil astfel de ce interviul n-a adus nici o dezvăluire autentică, menită să dezlege măcar una dintre enigmele Cazului. Am impresia că pentru jurnalistă faptul c-a reușit să obțină un interviu de la Omar Hayssam a fost considerat o reușită suficientă pentru a se lăuda cu o lovitură de presă. Chiar dacă, repet, la fel de bine, un astfel de interviu de imagine putea să i-l ia și consiliera de PR a lui Omar Hayssam.

2) Ana Maria Roman nu şi-a propus prin acest interviu să afle adevăruri, ci să-i smulgă lui Hayssam mărturii compromiţătoare despre Traian Băsescu.

Antena 3 şi-a făcut din demascarea lui Traian Băsescu un ideal de viaţă şi activitate.

De aici tendenţiozitatea făţişă cînd se abordează momente din mandatul lui Traian Băsescu şi linguşirea celor carel duşmănesc pe Traian Băsescu (Klaus Iohannis, de exemplu).

Fie pentru că aşa a primit indicaţii de la Mihai Gâdea, fie pentru că s-a considerat locotenent credincios al Trustului, Ana Maria Roman i-a pus lui Omar Hayssam întrebări tendenţioase, cuprinzînd răspunsurile anti Băsescu, a insistat pe dezvăluirile anti Traian Băsescu din partea interlocutorului, chiar şi cînd acesta demonstra clar că nu vrea să facă asta, a trunchiat în întrebări răspunsurile anterioare.

Locul unui interviu menit a aduce un pic de Adevăr despre Cazul Omar Hayssam l-a luat un interviu menit a aduce multe Minciuni despre Traian Băsescu.

Desigur, aşa cum am scris de nenumărate ori pînă acum, implicarea lui Traian Băsescu în cele trei momente -din 2005, din 2006 şi din 2013 – conţine multe locuri obscure, unele chiar suspecte.

Adevărul despre implicarea lui Traian Băsescu nu se poate obţine decît printr- o investigaţie corectă şi nu printrun interviu de propagandă anti-Băsescu de tip bolșevic.

Fireşte, în sine, un interviu cu Omar Hayssam e o lovitură de presă. Lovitura se poate transforma însă într-un fîs dacă interviul se dovedeşte un dezastru în materie de adevăr. Interviul cu Omar Hayssam ne-a dezvăluit (a nu ştiu cîta oară) marile păcate ale presei noastre de azi:

De la tendenţiozitatea de gazetă de perete pînă la superficialitatea documentării.

rootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
 Lui Creangă îi plăcea să spună prin adunări istoria cu meșterul care i-a promis țăranului un fier de plug sfîrșind prin a se lăuda c-a făcut un sfîrîiac.Realizat de Ana Maria Roman, interviul a fost promovat de Antena 3 drept o mare lovitură de presă În realitate, interviul a fost...

Preluat de la EVZ