Din punct de vedere strict constituţional, Parchetul General e una dintre instituţiile de forţă din România lui 2017.

Bilanţul unui Departament al Parchetului General, prin nimic deosebit constituţional de un alt departament, DIICOT, de exemplu, ar trebui să fie un moment strict profesional. Cu toate acestea, ca şi în alţi ani, Bilanţul DNA pe 2016 a luat înfățișarea unui eveniment de excepţie, cu vădite conotaţii de sărbătoare naţională.

Invitații, unii dintre ei fără nici un rost la Bilanțul unui Departament dintr-o instituție de forțăpreședintele României, ministrul Justiției, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție- s-au rezumat la Mesaje festiviste, în genul celor zise de oaspeții la o tăiere de moț.

Nici măcar o şedinţă Comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor consacrată – să admitem ipoteza – readucerii Basarabiei la Patria Mamă n-ar fi avut notele de moment sărbătoresc, cu semnificaţii de eveniment crestat pe răbojul Istoriei Naţionale, precum bilanţul DNA de joi, 23 februarie 2017.

Poate doar şedinţele festive ale Marii Adunări Naţionale pentru proclamarea lui Nicolae Ceauşescu preşedinte al României să mai fi avut astfel de note tipice unui moment pe care propaganda oficială ţine morţiş să-l spînzure pe fundalul Istoriei. Cum s-a ajuns la această anomalie într-o ţară ce se vrea democratică?

Foarte simplu.

Lupta împotriva corupţiei, luînd locul luptei de clasă din anii 1948-1953 sau luptei împotriva rămăşiţelor fasciste, din anii 1944-1947 constituie, în România ultimilor 12 ani, pretextul de răfuieli politico-mafiote.

Folosit ca Poliţie Politică, Binomul SRI-DNA şi-a spus şi-şi spune cuvîntul în viaţa politică a ţării mai mult decît alegerile libere şi corecte, decît referendumul, decît Parlamentul sau Guvernul.

Pentru ca Poliţia Politică Prezidenţială să rămînă mai departe principalul mijloc de impunere a unei anume scene politice, se cere, în chip imperios proclamarea corupţiei drept principala şi singura problemă a României din ultimul timp.

N-are importanţă că aberaţia asta face ca România să aibă în lumea civilizată o imagine sinistră.

Imaginea unui popor de hoţi pe care, iată, mai mult de un deceniu de arestări, de anchete, de condamnări, n-a reuşit să-l facă să nu mai fure în continuare.

Pe vremuri, cînd auzea de Africa de Sud, orice european tresărea în chip automat în reacţia:

Regim de apartheid.

Azi cînd aude de România orice european reacţionează în chip automat:

Țară a Corupţiei fără leac.

Acolo, pînă și căprioarele, cînd beau apă dintr-un lac, comit o faptă de corupție.

Un bilanț al unei instituții- organ al statului de drept, partid politic, administrație prezidențială, guvern- nu înseamnă altceva decît prezentarea de către șeful instituției a unei analize lucide a realizărilor și eșecurilor din anul anterior, dar mai ales a problemelor cu care s-a confruntat instituția pînă acum.

În anul care a trecut de la bilanțul anterior, DNA s-a confruntat cu numeroase scandaluri și mai ales cu numeroase eșecuri.

Ar fi fost normal ca, alături de succese, eșecurile, problemele, scandalurile să constituie una dintre preocupările Raportului ținut de șefa instituției: Laura Codruța Kovesi. Ca și la bilanțul anterior, ca și în cazul intervențiilor publice de pînă acum, Codruța Kovesi s-a dedat unui festivism rar întîlnit în democrații, chiar și în cele tipice unor țări slab dezvoltate civic și politic precum România.

Discursul ținut la Bilanțul de joi, marcat de infantilul Noi suntem DNA, a înfățișat o instituție perfectă, de notele unei cete de îngeri, care se luptă din greu cu dușmanii externi, cum ar fi penalii și presa care nu vrea să recunoască postura Codruței Kovesi de Fecioară Morală a Națiunii.

Congresele PCR erau din punct de vedere teoretic bilanțuri ale activității Partidului la un anumit număr de ani.

Te-ai fi așteptat în aceste condiții ca atît Rapoartele ținute de șeful Partidului- Nicolae Ceaușescu-, cît și intervențiile de pe parcursul lucrărilor, să conțină și referiri critice și autocritice, să semnaleze problemele ivite în activitatea Partidului, să propună soluții la problemele ivite.

Nici vorbă de așa ceva.

Congresele PCR erau sărbători nesfîrșite.

Se sărbătorea continuarea pe noi culmi a luptei pentru construirea socialismului și mai ales persoana lui Nicolae Ceaușescu, garantul acestei lupte.

Ședința de bilanț a DNA pe anul 2016 n-a diferit cu nimic de ședințele de bilanț ale PCR de pre vremuri.

Ridicarea pe noi culmi a luptei pentru făurirea societăți socialiste a fost înlocuită cu ridicarea pe noi culmi a luptei împotriva corupției.

Locul Tovarășului l-a luat Codruța Kovesi.

Ba chiar dacă ne gîndim la cultul personalității fără margini care a fost Bilanțul DNA, în materie de cult al personalității, Codruța Kovesi a fost și Tovarășul și Tovarășa, la un loc.

În democraţie – se ştie asta – nu există instituţii perfecte. În aşa-zisa democraţie românească există, iată, o instituţie perfectă: DNA.

În democraţie nu există demnitari deasupra oricărei critici.

În aşa-zisa democraţie românească există, iată, o persoană de neatins: Codruţa Kovesi.

rootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Din punct de vedere strict constituţional, Parchetul General e una dintre instituţiile de forţă din România lui 2017.Bilanţul unui Departament al Parchetului General, prin nimic deosebit constituţional de un alt departament, DIICOT, de exemplu, ar trebui să fie un moment strict profesional. Cu toate acestea, ca şi în alţi...

Preluat de la EVZ