Redăm doar parte dintre răspunsurile pe care „Il Luce” le-a oferit celebrului cotidian din Spania. După dialogul purtat cu „Marca”, Lucescu a afirmat: „Este cel mai lung interviu din viaţa mea”.

…despre cariera de jucător: „Să fii fotbalist este maximum, este fără egal. Ca antrenor, preşedinte, responsabilităţile sunt distincte. Eram foarte dinamic, puteam evolua pe toate posturile din atac. Mi-ar fi plăcut să joc în străinătate. Am avut oferte de la Bordeaux şi de la Rennes, dar era dificil să ieşi dintr-o ţară comunistă.

Am jucat peste 70 de meciuri la echipa naţională în 13 ani. Astăzi, este uşor să faci 150 de selecţii, dar sub Cortina de Fier se jucau numai meciuri oficiale, nu amicale”.

…amintiri despre cutremurul 1997: „Un an mai târziu mi s-a oferit posibilitatea de a fi antrenor-jucător. Am retrogradat în sezonul 1978/1979, dar anul următor am promovat, marcând peste 100 de goluri. Aveam un joc rapid, combinativ, diferit de fotbalul care se juca în est atunci.

Echipele mele, indiferent că au fost din Turcia, Italia, Ucraina, au marcat mai multe goluri decât celelalte. Asta nu înseamnă că nu au avut echilibru: au primit mai puţine goluri în acelaşi timp. Aici este cheia”.

…despre meciul pe care l-a pierdut în fața fiului său, Răzvan, în „sferturile” Cupei UEFA (Șahtior – Rapid, 0-1), în sezonul 2005-2006: „Nu s-a mai întâlnit aşa ceva. A fost atât de greu să pregătesc meciul încât i-am spus preşedintelui că nu pot. La conferinţa de presă l-am văzut pe Răzvan în lacrimi şi l-am felicitat în faţa tuturor. În sport, dacă trebuie să te lupţi cu fiul tău, te lupţi şi apoi te îmbrăţişezi. I-a studiat pe Ancelotti, Mourinho, Capello şi face o treabă bună la Xanthi. Poate ajunge să antreneze o echipă mare”.

…despre cel mai bun fotbalist pe care l-a văzut: „Di Stefano m-a impresionat la început pentru ideea pe care a dat-o colectivului. Mai târziu, m-a impresionat Beckenbauer, părea că plutea prin modul în care se mişca şi pasa. Apoi a venit Cruyff, care era un geniu. În Italia, m-am confruntat cu Maradona, care avea un nivel incredibil. Apoi i-am antrenat pe Baggio, Ronaldo, Pirlo, Willian…”

…despre antrenorii preferați: „Cruyff a revoluţionat fotbalul sub aspect tehnic, iar Sacchi fizic şi din punct de vedere al sincronizării tactice, dar cel care a lăsat cea mai mare moştenire este Ferguson. Este dificil să rămâi 30 de ani la acelaşi club. Un om puternic nu este cel care schimbă femeia de 30 de ori, ci cel care îndură cu aceeaşi.

Mourinho şi Guardiola sunt doi mari antrenori, inteligenţi, care şi-au pus amprenta pe fotbalul mondial. Acum, mie îmi place mult Simeone. L-am avut elev la Pisa şi la Inter. Diego era ca azi, un mare profesionist cu o inimă incredibilă. Era sufletul echipei”.

rootstireaActualitate/EsentialFotbal extern
Redăm doar parte dintre răspunsurile pe care „Il Luce” le-a oferit celebrului cotidian din Spania. După dialogul purtat cu „Marca”, Lucescu a afirmat: „Este cel mai lung interviu din viaţa mea”....despre cariera de jucător: „Să fii fotbalist este maximum, este fără egal. Ca antrenor, preşedinte, responsabilităţile sunt distincte. Eram...

Preluat de la EVZ