„Mi-e greu să înţeleg de unde provine această mirare că uite ce s-a întâmplat la Alba Iulia. Dacă oamenii ar citi legile şi hotărârile Curţii Constituţionale, nu ar fi fost nicio surpriză că un judecător de la Alba Iulia a admis o contestaţie la executare pentru că, din câte am înţeles, omul acela a fost condamnat pentru abuz în serviciu şi ce s-a reţinut la el a fost că nu a respectat o Hotărâre de Guvern sau nişte norme de aplicare a unei Hotărâri de Guvern. Ori, Curtea Constituţională, prin decizia aceea din 15 iunie 2016 – nu mai eram preşedinte în ziua aceea – a spus că infracţiunea aceasta de abuz în serviciu se comite doar dacă prin fapta funcţionarului se încalcă o îndatorire prevăzută într-o ordonanţă, o ordonanţă de urgenţă sau într-o lege”, a explicat fostul preşedinte al Curţii Constituţionale.

Întrucât legea Curţii spune că Parlamentul sau Guvernul, după caz, vor pune de acord legislaţia cu decizia CCR în termen de 45 de zile, timp în care aplicarea acelui text este suspendată. „După ce au trecut cele 45 de zile este evident că restul din definiţia textului legal nu mai este în fiinţă pentru că textul este lipsit de efecte juridice, textul acela nu mai există. Este evident că, după ce s-au împlinit cele 45 de zile, partea aceea din textul care incriminează abuzul în serviciu nu mai există”.

Întrebat cine este de vină pentru că nu s-a pus de acord legislaţia cu decizia Curţii, el a răspuns: „Este greşit să pui problema în felul acesta. De multe ori, emitentul actului normativ, Guvernul sau Parlamentul, după caz, cum zice legea, nu mai are interes să pună de acord legea cu decizia Curţii sau lucrul acesta nu mai este posibil. Ce vreau eu să se înţeleagă sau să se reţină: sunt 45 de zile. După 45 de zile nu mai pui de acord legea cu decizia Curţii. După 45 de zile, emiţi o altă lege eventual. De aceea, dispoziţia legală se suspendă 45 de zile ca să dea posibilitatea legiuitorului ca să ia o atitudine: ori că rămâne înlăturat textul acela – şi am avut multe situaţii, nu e prima oară când un text nu e pus de acord cu decizia Curţii – pentru că s-a apreciat că nu mai poate fi pusă de acord”.

Fostul preşedinte a reamintit că CCR a spus, cu o ocazie, că „o soluţie legislativă declarată neconstituţională nu mai poate fi adusă într-o altă lege”.

Mi-e greu să îmi imaginez ce ar putea să scrie aici dacă Curtea a spus că doar încălcarea atribuţiilor prevăzute în lege, în ordonanţe şi în ordonanţe de urgenţă constituie infracţiune, mi-e greu să înţeleg cum ar putea să mai spună că şi prin hotărâre de guvern. Acolo nu mai poţi să introduci şi HGR pentru că CCR tocmai a spus chestia asta. Deci este greşit să se caute vinovaţi.

Dacă Guvernul credea că textul trebuia pus în acord cu decizia Curţii putea să o facă în cele 45 de zile. Şi aici mai trebuie înţeles un lucru: punerea asta de acord se face tot prin lege. Actul de punere de acord este o altă lege prin care se spune eventual că se modifică sau se abrogă sau textul respectiv va avea o altă formulare, dar este o lege. Asta se poate face oricând. Oricând legiuitorul poate să intervină pe Codul Penal sau Legea 78 şi să dea o definiţie cum doreşte el la abuzul în serviciu, cu condiţia să respecte ceea ce deja Curtea a spus. Ce mă miră pe mine este că nimeni  nu a ştiut de lucrul acesta şi mă miră fiindcă deciziile CCR se comunică atât Guvernului, cât şi Camerei Deputaţilor şi Senatului, deci nu se poate spune că nu au ştiut de existenţa acestei decizii. Mai mult decât atât, ca să venim în ajutorul lor, pe site-ul Curţii se ţine o evidenţă a actelor normative declarate neconstituţionale şi este un tabel în care se spune când s-a dat decizia, ce s-a spus prin decizie, care este textul care nu mai este  declarat constituţional şi ce s-a făcut în legătură cu acest text. Nu au decât să deschidă site-ul Curţii, să se uite pe coloana din dreapta şi să vadă unde mai este de lucru şi unde nu mai este.  Parlamentul nu are drept de iniţiativă legislativă. Parlamentul României este format din Camera Deputaţilor şi Senat, două instituţii, dar amândouă au un corp tehnic legislativ suficient de mare ca să poată urmări aspectele acestea, cum la fel are şi Guvernul un corp tehnic legislativ care ar putea urmări lucrurile acestea ca să nu ne mai trezim dimineaţa că s-a abrogat o lege acum şase luni şi noi acum aflat de ea”.

Întrebat dacă se întâmpla acelaşi lucru în condiţiile în care Ordonanţa 13 era în vigoare, Zegrean a răspuns: „Dacă Ordonanţa 13 era în vigoare, mă tem că era aceeaşi sentinţă pentru Ordonanţa 13 face referire tot la lege, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă când vorbeşte despre modurile de comitere a infracţiunii de abuz în serviciu. Asta nu schimba cu nimic lucrurile. Abuzul în serviciu este parţial dezincriminat. Din definiţia amplă a abuzului în serviciu au fost scoase celelalte aspecte şi a rămas doar fapta comisă prin încălcarea legii, a unei ordonanţe sau a unei ordonanţe de urgenţă”.

În aceste condiţii, a adăugat fostul preşedinte al CCR, există o singură soluţie: „Dacă vor să modifice definiţia abuzului în serviciu o pot face, dar ţinând cont de decizia Curţii Constituţionale pentru că o soluţie legislativă declarată neconstituţională nu mai poate fi adusă în discuţie. Poate să existe o altă iniţiativă legislativă sau să rămână ceea ce este în text”.

rootstireaActualitate/EsentialJustiţie
„Mi-e greu să înţeleg de unde provine această mirare că uite ce s-a întâmplat la Alba Iulia. Dacă oamenii ar citi legile şi hotărârile Curţii Constituţionale, nu ar fi fost nicio surpriză că un judecător de la Alba Iulia a admis o contestaţie la executare pentru că, din câte...

Preluat de la EVZ